Program voluntariat

Moto: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. (Mat. 25,40)

În mijlocul interesului nostru stă omul care suferă.

Suntem conştienţi că cea mai mare problemă din spitalele noastre este îngrijirea necorespunzătoare. Mai ales în cazul pacienţilor neajutoraţi, grav bolnavi. Cauzele problemei sunt lipsa personalului, lipsa instrumentelor, lipsa atitudinii pozitive. Mărturisim că odată cu sosirea la spital fiecare pacient intră într-o situaţie de criză şi de acea are nevoie de o îngrijire personală.

Scopul nostru este de a face pe pacienţi să simte că este important, că este un om valoros. Acest lucru este un factor important a vindecării. Dorim totodată să realizăm o prezenţă activă, creştină pacienţilor în nevoie.

kep

Voluntarii despre program

De a lungul vieţii mele am fost mai multe ori în spital şi ştiu ce înseamnă să stai culcat, vulnerabil pe un pat. Din acest motiv ori de câte ori mi s-a oferit posibilitatea de a ajuta bolnavii, am încercat-o. Programele Fundaţiei Sfântu Blasius oferă o posibilitate pentru voluntariat dar şi pentru a evalua puterea, capacitatea noastră. Datorită timpului petrecut la neurologie mă simt mult mai bogată. A fost o mare satisfacţie când am auzit bolnavi întrebându-mă „Veniţi şi mâine?”. Sunt convins că în ciuda goanei voluntariatul are valoare şi are rost în spitalele noastre.

Mezey Virág

Când a început programul de voluntariat am pornit cu scopul că doresc să obţin experienţă şi să ajut oameni. Până la urmă m-am îndrăgostit de cea ce fac. Am decis că în viitor am să-mi aleg o profesiune din mediul sănătăţii. Iar pentru această decizie mulţumesc Fundaţiei Sfântu Blasius.

Simon Zita-Piroska

Pentru mine este foarte important voluntariatul, simt că am devenit un om mai bun datorită acestuia. Mi-a transformat viziunea despre viitor, am devenit un cunoscător de oameni mai bun. Înţeleg mai bine oamenii din împrejur. Când am intrat prima oară în spital am alcătuit grupe de câte doi ca să nu ne înghesuim în saloane. Atunci am întâlnit o tanti care ne-a povestit despre programul ei preferat. Trebuia să ne uităm şi să povestim data viitoare despre ea. A venit cu hemoragie cerebrală, s-a simţit mai bine şi peste două săptămâni a şi plecat acasă. Dar în iulie a venit înapoi. Ni-a fost cunoscut când am intrat în salon şi am întrebat dacă ea este. A fost foarte încântat că ştim numele ei, ştim cine este ea, că ne amintim de ea. Atunci era peste a treia hemoragie cerebrală şi numai era ca înainte. M-a pus pe gânduri că în doar trei luni ce se poate petrece cu un om.

Tóth Tamás