Program voluntariat
Moto:
Adevărat
vă spun că, ori de câte ori aţi făcut
aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi
le-aţi
făcut. (Mat.
25,40)
În
mijlocul interesului nostru
stă omul care suferă.
Suntem
conştienţi că cea mai mare
problemă din spitalele
noastre este îngrijirea necorespunzătoare. Mai ales în cazul pacienţilor neajutoraţi, grav
bolnavi. Cauzele problemei sunt
lipsa personalului, lipsa instrumentelor, lipsa atitudinii pozitive.
Mărturisim
că odată cu sosirea la spital fiecare pacient intră într-o situaţie de
criză şi
de acea are nevoie de o îngrijire personală.
Scopul
nostru este de a face pe pacienţi să simte
că este important, că
este un om valoros. Acest lucru este un factor important a vindecării.
Dorim totodată
să realizăm o prezenţă activă, creştină pacienţilor în nevoie.
Voluntarii
despre program
De a
lungul vieţii
mele am fost mai multe ori în spital şi ştiu ce înseamnă să stai
culcat,
vulnerabil pe un pat. Din acest motiv ori de câte ori mi s-a oferit
posibilitatea
de a ajuta bolnavii, am încercat-o. Programele Fundaţiei Sfântu Blasius
oferă o
posibilitate pentru voluntariat dar şi pentru a evalua puterea,
capacitatea noastră.
Datorită timpului petrecut la neurologie mă simt mult mai bogată. A
fost o mare
satisfacţie când am auzit bolnavi întrebându-mă „Veniţi şi mâine?”.
Sunt
convins că în ciuda
goanei voluntariatul are valoare şi are rost în spitalele noastre.
Mezey
Virág
Când a
început
programul de voluntariat am pornit cu scopul că doresc să obţin
experienţă şi
să ajut oameni. Până la urmă m-am îndrăgostit de cea ce fac. Am decis
că în
viitor am să-mi aleg o profesiune din mediul sănătăţii. Iar pentru
această
decizie mulţumesc Fundaţiei Sfântu Blasius.
Simon
Zita-Piroska
Pentru
mine este
foarte important voluntariatul, simt că am devenit un om mai bun
datorită
acestuia. Mi-a transformat viziunea despre viitor, am devenit un
cunoscător de
oameni mai bun. Înţeleg mai bine oamenii din împrejur. Când am intrat
prima
oară în spital am alcătuit grupe de câte doi ca să nu ne înghesuim în
saloane.
Atunci am întâlnit o tanti care ne-a povestit despre programul ei
preferat.
Trebuia să ne uităm şi să povestim data viitoare despre ea. A venit cu
hemoragie cerebrală, s-a simţit mai bine şi peste două săptămâni a şi
plecat
acasă. Dar în iulie a venit înapoi. Ni-a fost cunoscut când am intrat
în salon
şi am întrebat dacă ea este. A fost foarte încântat că ştim numele ei,
ştim
cine este ea, că ne amintim de ea. Atunci era peste a treia hemoragie
cerebrală
şi numai era ca înainte. M-a pus pe gânduri că în doar trei luni ce se
poate petrece
cu un om.
Tóth
Tamás